Fares Ulei esential Cuisoare, 10 ml

Ingrediente: Cuişoare. Ulei esenţial obţinut din bobocii florali proveniţi de la specia Eugenia caryophyllus, fam. Myrtaceae, care conţine eugenol 70-90%, cariofilen, acetat de eugenil.

Beneficii: Antibacterian cu spectru larg (pe bacterii gram pozitive şi gram negative), antiviral, antifungic, antihelmintic, antiinflamator, antispastic, carminativ, stimulent general, anti-nevralgic, anestezic local, anticoagulant.

Contraindicaţii: nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează, copiilor sub 2 ani şi în caz de hipersensibilitate la cuişoare.

Arii de acțiune: Balonare | Diaree | Gât iritat | Paraziți intestinali | Prostată | Respirator | Urinar

Mod de intrebuintare: 

Uz intern: dozele recomandate (conform tabelului) se amestecă cu o linguriţă de miere. În cazul diabeticilor, administrarea se face pe o bucăţică de pâine.

Uleiul se administrează timp de 7-14 zile. Cura se poate repeta după o pauză de 2 săptămâni.

Uz extern: inhalaţii, candelă de aromaterapie, masaj, baie, comprese, soluţie otică.

Evaluarea eficienţei:

• Efectul antimicrobian al uleiului esenţial de cuişoare a fost testat prin analize medicale de laborator.
• S-au realizat aromatograme (similar antibiogramelor) pe exudate faringiene şi pe uroculturi.
• S-a constatat că uleiul esenţial de cuişoare a avut eficienţă pe germenii testaţi (Stafilococ auriu, E. Coli, Klebsiella, Pseudomonas, Proteus, Streptococ beta-hemolitic).
• Efectul s-a dovedit similar cu al antibioticelor (testate în paralel pe antibiograme).

Uleiul esenţial de cuişoare se foloseşte întotdeauna diluat!

Evitaţi supradozarea, abuzul şi contactul cu ochii.

Mod de prezentare: sticla 10ml

A se pastra la loc uscat si la temperatura mediului ambient

Syzygium aromaticum (Eugenia caryophyllata)

Cuişoarele sunt mugurii florali (bobocii) uscaţi ai arborelui aromatic Eugenia caryophyllata, originar din insulele Moluce şi Celebe şi pe larg cultivat în zonele tropicale.

Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.

Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.

Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.

Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.

În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.

În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.

În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.

Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.

Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.

Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.

Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.

Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.