Ceai Fares Scoarta de Stejar, punga 50 grame

Ajută la menţinerea sănătăţii pielii.

Contribuie la confortul gurii şi gâtului.

Ingrediente: Stejar. Scoarţa speciei Quercus robur, fam. Fagaceae, conţine tanin, acid cvercitanic, acid elagic şi galic, principii amare, cvercină, fluroglucină, substanţe pectice.

Beneficii:   

-ajută la reducerea tranzitului intestinal constând din mai mult de 3 scaune pe zi, de consistenţă moale sau lichidă;

-contribuie la reducerea disconfortului şi la protejarea mucoasei din zona perianală;

-util pentru calmarea iritaţiilor mucoaselor gurii şi faringelui;

-ajută la reducerea numărului microorganismelor potenţial patogene la nivelul mucoaselor tractului digestiv;

-ajută la refacerea structurii pielii contribuind la menţinerea integrităţii şi sănătăţii acesteia;

-util pentru reducerea pierderilor menstruale;

-ajută la reducerea transpiraţiei picioarelor.

Contraindicaţii: Nu se recomandă în constipaţie şi în caz de hipersensibilitate la această plantă.

Sarcină şi alăptare: Nu se administrează în sarcină şi alăptare

Mod de intrebuintare:

Uz intern: se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

Uz extern: gargară, comprese, băi locale.

Mod de preparare: 

Uz intern: se fierbe o linguriţă de plantă în 300 ml apă timp de 10 minute la foc mic, apoi se strecoară.

Uz extern: se fierb 2 linguri de plantă în 300 ml apă timp de 10 minute la foc mic, apoi se strecoară.

.

Mod de prezentare: punga 50g

A se pastra la loc uscat si la temperatura mediului ambient

Quercus robur (Fagaceae)

     În mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, lideri spirituali ai vechilor slavi. În tradiția populară coaja de stejar se fierbea cu piatră acră, după care cu decoctul format se clătea gura contra durerilor de dinți.

     Stejarul este un arbore foios, înalt până la 50m, cu ramuri noduroase și puternice și cu o coroană largă și bogată. Are o rădăcină pivotantă iar fructele sale sunt denumite ghinde și sunt prinse într-o cupă cu solzi triunghiulari.

     În terapeutica naturistă, stejarul are ca produse medicinale fructele (Querci fructus), scoarța (Querci cortex) ramurilor tinere de 3-5 ani recoltată primăvara din martie până în aprilie, frunzele și galele de pe frunze. Galele sunt mici sfere, de mărimea unei cireșe, de culoare verde-gălbui, galbenă sau roșiatică, care se dezvoltă pe frunza de stejar și sunt bogate în taninuri.

     Scoarța de stejar are proprietăți antiseptice, cicatrizante și hemostatice datorită taninurilor care precipită proteinele și ajută la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, afecțiunilor stomacului,diareei. Aplicate extern, preparatele din stejar pot trata arsurile, degerăturile, eczemele exudative, escarele de decubit, fistulele anale sau rănile purulente. Scoarța de stejar adaugată în apa de baie poate trata seboreea sau transpirația excesivă a mâinilor și picioarelor.Caracterul antiinflamator al plantei poate fi util în vindecare la pacienții cu inflamații ale gingiilor, a mucoasei gurii și a gâtului. De asemenea, stejarul are un efect revitalizant asupra persoanelor cu debilitate sau de vârste înaintate, fiind indicat în astenii și diverse tipuri de alergii.

     În practica medicinală se întrebuințează uneori și ghinda, sub formă prajită și măcinată, pentru prepararea unei „cafele”. Acest surogat de cafea are un rol important în reechilibrarea sistemului digestiv.